Ce a mai ramas din unitatea Bisericii?
Eliberat din chinga „traditiilor” si „ritualismului” religios, crestinismul a redescoperit Biblia si a devenit „evanghelic.” Autoritatea eclesiastica a fost inlocuita cu „autoritatea Scripturii.” S-a revenit astfel la vremea „crestinismului incipient”, cu biserici autonome, traind intr-o totala separare de puterea politica.
Odata cu Reforma au fost declansate energiile spiritului uman independent, tinute in lanturi de „opresiunea” inchizitiei atata amar de vreme. Scapata de sub constrangerea Statului pseudocrestin, societatea a produs miscari de gandire „alternative” crestinismului. Prin renastere si iluminism s-a instaurat epoca „rationalismului umanist.” El a produs apoi „materialismul” si, o data cu el, progresul extraordinar al tuturor indeletnicirilor legate de „materie.” Omenirea s-a „tehnologizat” si se grabeste sa se „supratehnologizeze.”
Spiritul critic analist a invadat lumea Bisericii si a produs valuri de „liberalism”, in care scepticismul general a erodat increderea in Biblie si in trairile „spirituale.”
Omenirea a trait pentru o vreme iluzia posibilitatii de a aduce prin „stiinta”, fara ajutorul lui Dumnezeu, „raiul pe pamant.” Au urmat insa dezastroasele razboaie mondiale, spulberarea oricaror increderi in „bunatatea imanenta” a omului si, incet, incet, oamenii au inceput sa caute iar ajutorul de „dincolo de sfera propriilor lor puteri.”
Astazi, ezitand sa se reintoarca la „crestinismul istoric” si la obsesivul „stat crestin” sau „natiune crestina”, oamenii au cautat sa patrunda in realitatile spirituale individual, pe calea unor religii orientale exotice sau pe mai „tehnologizata” alternativa a „extraterestrilor.” In plina epoca moderna, asistam la renasterea „paganismului antic”.
Mai este oare posibila o „unire” a tuturor bisericilor pentru a reface unitatea „catolica” dupa care ofteaza unii? Spre un asemenea tel se indreapta toate miscarile „ecumenice” contemporane. Altii se intreaba insa mai serios si mai profund: „Ce a mai ramas din dorinta exprimata de Domnul Isus in Ioan 17, cand a cerut Tatalui ca urmasii Sai sa fie „una” dupa cum Tatal si Fiul sunt „una”? A fost ascultata aceasta rugaciune? In caz ca raspunsul este afirmativ (si nu vad cum ar putea cineva spune ca Tatal nu L-a ascultat pe Domnul Isus!) ce fel de unitate este caracteristica Bisericii?
